Conţinut
Atât monologul, cât și monologul sunt tehnici literare folosite de autori fictivi pentru a îmbogăți un personaj, a crește tensiunea, a dezvolta relații și a avansa narațiunea. Scriitorii, în special dramaturgii, au folosit astfel de tehnici de secole, inclusiv faimosul William Shakespeare. „A fi sau a nu fi; aceasta este întrebarea”, se gândește Hamlet într-unul dintre cele mai cunoscute soliloqui din literatura occidentală.
Monolog
Cuvântul „monolog” derivă din rădăcina latină „mono”, care înseamnă „unul” sau „singur” și „logo”, care înseamnă „a vorbi”. Prin urmare, un monolog este un discurs rostit de o persoană. Într-o piesă, un monolog dramatic apare atunci când un personaj își vorbește cu voce tare atunci când nu există alte personaje pe scenă sau la o distanță sonoră. Un monolog interior, un flux de gânduri sau emoții de la un personaj, este o resursă adecvată pentru romane, în care un narator oferă cititorului acces la ceea ce se întâmplă în mintea personajului.
Exemple de monologuri în literatura clasică
Atât romanele, cât și poezia și piesele de teatru au monologuri celebre. Naratorul din poezia „Ultima mea ducesă” prezintă un monolog în care personajul oribil al personajului este dezvăluit printr-o relatare rece a regretatei sale soții. Romanul lui William Faulkner „Sunetul și furia” folosește fluxuri de conștiință pentru a aminti monologurile interioare ale diferitelor personaje principale.
Monolog
Monologul și monologul dramatic sunt atât de asemănătoare încât sunt adesea folosite în mod interschimbabil. Monologul este un monolog limitat la dramaturgie, în care actorii vorbesc numai atunci când sunt singuri sau când cred că sunt singuri. Deoarece o piesă constă în cea mai mare parte din dialog și foarte puține narațiuni, solilocviul este singura modalitate prin care publicul poate accesa mintea unui personaj. Soliloquiile sunt în general considerate autentice, deoarece atunci când nu ascultă nimeni, personajul nu are motive să mintă, în timp ce alteori în piesă discursurile sale pot fi ținta neîncrederii.
Exemple de monologi în literatura clasică
Shakespeare a folosit frecvent monologiile. Poate că cel mai faimos dintre toate timpurile este „A fi sau a nu fi” de la Hamlet, unde reflectează dacă își va ucide sau nu tatăl, întrebându-se chiar dacă ar trebui să continue să trăiască. În „Romeo și Julieta”, Julieta face un monolog - Romeou, Romeo, de ce ești Romeo? ”- fără să-și dea seama că a auzit-o.