Cum se conectează ochiul la creier?

Autor: Gregory Harris
Data Creației: 7 Aprilie 2021
Data Actualizării: 25 Aprilie 2024
Anonim
ACEST VIDEO VĂ VA SCHIMBA CULOAREA OCHILOR
Video: ACEST VIDEO VĂ VA SCHIMBA CULOAREA OCHILOR

Conţinut


Retina este partea ochilor care este cel mai afectată de lumină (Photos.com/AbleStock.com/Getty Images)

Celulele oculare

Ochiul interpretează lumina care reflectă obiectele și strălucește în direcția sa. Retina este partea ochilor care este cel mai afectată de lumină. Este în spatele elevului și irisul care se potrivește, în principal, calității iluminării. Retina este compusă din zece straturi diferite și are două tipuri de celule sensibile la lumină care utilizează pigmenți pentru interpretarea corectă a semnalelor luminoase. Aceste celule sunt cunoscute ca tulpini și conuri, datorită formelor lor diferite.

Impulsuri electrice

Tijele sunt foarte numeroase și ajută la ridicarea semnalelor slabe din lumină, dar nu pot interpreta modele complicate și nu pot distinge cu ușurință culoarea sau detaliile. Conurile, pe de altă parte, există în mai puține numere, dar în lumina zilei pot captura o gamă largă de culori și sunt excelente pentru citirea detaliilor. Ambele convertesc informațiile pe care le primesc de la lumină în semnale electrice. Aceste semnale se transformă într-un lanț lung de impulsuri care se deplasează spre creier, ca un cod nesfârșit care transmite informații vitale. Pe baza celulelor și a tipurilor de impulsuri trimise, creierul poate citi o mulțime de informații despre lumina primită.


Modul în care creierul interpretează informațiile

Retina este impartita in jumatate, de sus in jos, cu doua fibre nervoase care contin informatii diferite. Fibra nervului stâng poarta impulsuri din partea dreaptă a ochiului, iar fibra nervului drept transporta informațiile din partea stângă. Aceasta înseamnă că creierul trebuie să interpreteze patru seturi diferite de impulsuri electrice asupra luminii preluate de ochi. Creierul citește aceste informații în două zone distincte. Prima este proiecția vizuală, unde creierul formează o imagine completă cu toate semnalele. Codurile separate de informații sunt adunate într-o imagine vastă și utilizabilă. A doua zonă, cunoscută sub numele de asociere vizuală, începe imediat să aplice semnificația tuturor lucrurilor vizibile și diferențiază obiectele și lucrurile care există de la lucruri care nu sunt, adică partea conceptuală a viziunii.