Conţinut
Forțele naturale determină adesea schimbări în forma Pământului. În timpul unei erupții vulcanice, materiale precum gazul fierbinte, cenușa, roca topită și fragmentele de rocă sunt aruncate violent din intestinul planetei, prin deschizături în crustă. Eliberarea tuturor acestor materiale poate provoca efecte pozitive sau negative asupra mediului.
Praf și cenușă
La 18 mai 1980, Muntele St. Helens din Statele Unite a erupt după ce a fost inactiv de 123 de ani. Marea explozie ar putea fi auzită la mai mult de 300 de kilometri distanță în Vancouver, Canada. A distrus partea nordică a muntelui, micșorându-și înălțimea cu 400 de metri și provocând o avalanșă de roci pe munte. Un nor de praf sa răspândit prin aer timp de 20 de kilometri, deoarece gazele și cenușiile de incinerare au incinerat tot ce au atins. Erupția a cauzat aplatizarea tuturor copacilor pe o lungime de 25 de kilometri, a acoperit peisajul adiacent cu praf, iar râurile care au supraviețuit au fost umplute cu noroi, copaci frânți și cenușă.
Flux de lavă
Sub suprafața Pământului sunt buzunare pline de roci topite, numite magmă. Erupțiile vulcanice le eliberează sub formă de lavă. Luna curge încet prin peisaj, acoperind drumuri, ardând păduri și distrugând clădirile. Cu toate acestea, atunci când se răcește, formează roci noi și reconstruiește crusta pământului, formând noi porțiuni de pământ ca insulele din Hawaii. După decenii sau secole, viața se poate întoarce în zonă. Nutrienții din cenușă promovează creșterea lichenilor, a mușchilor, a florilor și a copacilor. Plantele transformă rocile în soluri bogate în nutrienți. Unele dintre cele mai bogate ferme din lume sunt situate lângă vulcani.
Gazele vulcanice
Erupțiile vulcanice eliberează gaze precum dioxidul de carbon, hidrogen fluorură și dioxidul de sulf. Aceste gaze pot provoca mai multe evenimente. De exemplu, dioxidul de sulf cauzează răcirea deoarece formează aerosoli care reflectă lumina soarelui. Gazele fluorurate pot provoca dezvoltarea de fluoroză, care distruge și ucide oasele. În august 1986, după o erupție la Lacul Nyos din Camerun, Africa Centrală, 1700 de persoane au decedat din cauza otrăvirii cu dioxid de carbon. Acest gaz este, de asemenea, un gaz cu efect de seră, care captează căldura și contribuie la încălzirea globală. Cu toate acestea, vulcanii generează doar aproximativ 110 milioane de tone de dioxid de carbon pe an.
Efecte atmosferice
În iunie 1991, Muntele Pinatubo, în Filipine, a izbucnit după ce a adormit timp de 600 de ani. Au fost create nori mari de cenușă care au blocat soarele timp de câteva zile, aducând ploi torențiale care au înecat mai multe zone în noroi. Erupțiile cum ar fi Muntele Pinatubo pot afecta atmosfera Pământului în mai multe moduri. Pe masura ce fumul eliberat in timpul eruptiei ajunge in atmosfera si se condenseaza, se formeaza nori de ploaie. Praful în aer poate dispersa lumina soarelui, dând o culoare roșie frumoasă și sinistră la apus și răsărit. Același praf poate fi răspândit pe toată planeta, blocând lumina soarelui și scăzând temperaturile. Dacă există suficiente particule, pot apărea răciri globale, vârste de gheață și extincții în masă.