Conţinut
O persoană cu paralizie cerebrală sau PC are un leziuni cerebrale care afectează funcțiile motorii. Paralizia cerebrală poate provoca rigiditate musculară și / sau slăbiciune, mișcări necontrolate și probleme de coordonare. Deși nu există nici un remediu pentru paralizia cerebrală, toate aceste probleme pot fi rezolvate cu terapie ocupațională. Acest tip de terapie se concentrează pe a ajuta oamenii cu sarcini de zi cu zi, cum ar fi utilizarea unei furci, scrierea cu un creion, efectuarea unui apel telefonic sau tastarea pe o tastatură.
mișcare
Paralizia cerebrală determină adesea mușchii să devină greu, o stare numită spasticitate.Din acest motiv, terapeuții ocupaționali sau TO utilizează exerciții cum ar fi masajul și întinderea, pentru a desface mușchii spastici și pentru a crește capacitatea clienților de a-și folosi membrele. Deoarece TO se concentrează asupra sarcinilor care utilizează abilitățile motorii bune, se concentrează de obicei asupra gâtului, brațului, umărului și a mușchilor mâinii. Într-o sesiune de terapie ocupațională, OT poate începe cu un masaj pe umeri și brațe, apoi întinde ușor brațele și mâinile, având grijă să nu întindem mușchii prea strânși sau prea repede. Aceste pasaje se numesc zone pasive de mișcare. Dacă un client este capabil să-și mute propriile arme, TO îi va încuraja să facă o gamă activă de exerciții de mișcare, în care clientul se întinde pe cont propriu.
sens
Deoarece paralizia cerebrală este cauzată de leziuni cerebrale, persoanele cu această afecțiune au deseori probleme senzoriale. Terapeuții ocupaționali abordează aceste probleme printr-o varietate de tehnici. O metodă frecvent utilizată se numește tehnica Wilbarger și tehnica proprioceptivă. Această metodă include periajul, compresia articulațiilor și furturile orale, care asigură o absorbție delicată senzorială care ajută creierul să organizeze și reduce hipersensibilitatea. Tehnica Wilbarger trebuie administrată sau administrată de profesioniști instruiți. Primul pas în această tehnică este perierea. Terapistul folosește o perie specială pentru a stimula pielea brațelor, picioarelor și a spatelui. Apoi terapeutul folosește comprimarea articulațiilor, ceea ce implică o ușoară presiune asupra articulațiilor. De exemplu, ar putea împinge brațul clientului spre corp prin apăsarea articulației umărului. Pentru clienții care au o atitudine orală defensivă sau probleme senzoriale în gură, un OT poate administra gura orală folosind degetul din mănuși pentru a oferi stimuli senzoriali în gură.
Viața zilnică
Scopul principal al terapiei ocupaționale este de a ajuta clienții cu sarcinile de a trăi zilnic. Din acest motiv, practicarea acestor sarcini este o parte importantă a oricărei sesiuni de terapie. Persoanele cu paralizie cerebrală au diferite grade de provocări motorii, astfel încât exercițiile utilizate de TO sunt foarte individualizate. Un individ cu paralizie ușoară, de exemplu, poate lucra pentru a face scrierile sale mai clare, în timp ce un individ cu mâini mici poate practica cu un dispozitiv care îi permite să-și folosească capul pentru a controla un calculator. Aceste activități variază și în funcție de vârsta clientului. Un OT care lucrează cu sugari folosește jucării și cărți ilustrate pentru a-și crește abilitățile motorii, în timp ce terapia ocupațională adulților se va concentra pe sarcinile pe care le îndeplinesc clienții lor la locul de muncă.