Care este diferența dintre fermentație și respirația celulară?

Autor: Mike Robinson
Data Creației: 14 Septembrie 2021
Data Actualizării: 14 Noiembrie 2024
Anonim
ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL RESPIRATOR 1: Structura sistemului respirator si Ventilatia pulmonara
Video: ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL RESPIRATOR 1: Structura sistemului respirator si Ventilatia pulmonara

Conţinut

Respirația celulară se referă la un proces prin care celulele transformă alimentele în energie. Fermentarea este o reacție chimică specifică în ciclul respirator. Se întâmplă atunci când celulele nu au acces la oxigen, o afecțiune cunoscută și sub denumirea de respirație anaerobă. Procesul de fermentare produce mult mai puțină energie decât respirația aerobă sau pe bază de oxigen.

Glicoliză și fermentare

Glicoliza este primul pas al ciclului de respirație. Apare atât în ​​respirația aerobă, cât și în cea anaerobă. În timpul glicolizei, moleculele de glucoză sunt reduse la substanțe numite piruvat. Dacă este disponibil oxigen, piruvatul este în continuare descompus și suferă multe reacții chimice pentru a produce o cantitate mare de energie. Dacă oxigenul nu este disponibil, piruvatul este supus procesului de fermentare, care produce o cantitate mică de energie împreună cu alcoolul sau acidul lactic.


Fermentare și energie

Potrivit site-ului web Chimie pentru biologi, fermentația generează aproximativ 10 la sută din energia produsă în respirația aerobă, suficientă pentru a continua să efectueze glicoliza. Organismele pe bază de oxigen (precum oamenii) pot supraviețui pentru o perioadă foarte limitată de timp cu cantitatea mică de energie produsă în fermentație.

Fermentare și plante

Fermentarea este mult mai frecventă la plante decât la animale. La plante, etanolul este unul dintre produsele dorite de fermentare. Producătorii de băuturi alcoolice au nevoie de ingrediente pentru fermentarea și obținerea conținutului alcoolic al băuturilor. De exemplu, berea se face din cereale fermentate.

Fermentare și exerciții

Când oamenii fac exerciții fizice, de obicei consumă oxigen mai repede decât poate fi reînnoit. Din acest motiv, celulele musculare sunt capabile să practice respirația anaerobă temporară. Când oxigenul adecvat nu este disponibil din cauza exercițiilor fizice, celulele musculare fermentează, producând acid lactic, care apoi se acumulează în mușchi, provocând crampe, durere și oboseală.


Scopul respirației aerobe

Respirația aerobă oferă energie majorității organelor și celulelor la om. Cantitatea mare de energie generată permite mușchilor vitali, precum inima și mușchii respiratori involuntari, să continue să funcționeze. Respirația aerobă este, de asemenea, necesară pentru funcțiile creierului, precum și pentru mișcarea mușchilor voluntari.