Conţinut
Ascultarea activă este mai mult decât simpla înregistrare a unui sunet; este procesul de „ascultare cu scop”, de înțelegere și interpretare a sensului din spatele unui cuvânt sau frază. Cele cinci niveluri de ascultare activă se pot dovedi utile, în special la locul de muncă, unde pot fi evitate conflictele inutile și angajații se pot înțelege mai bine, creând un mediu mai pozitiv.
Cunoştinţe
Oferirea de cunoștințe de bază vorbitorului este primul nivel de ascultare activă. Puteți face acest lucru non-verbal, dând din cap sau făcând contact vizual. De asemenea, puteți folosi răspunsuri verbale, cum ar fi „uhum” sau „serios?” Chiar dacă acest răspuns pare de bază, este un detaliu crucial să anunțați vorbitorul că ascultați cu adevărat.
Tăcere
Tăcerea este al doilea nivel de ascultare activă. Când vorbitorul face o pauză naturală în ceea ce vorbește, se va aștepta să răspunzi într-un fel. Cu toate acestea, păstrarea tăcerii îl încurajează pe vorbitor să continue și să dezvăluie mai multe informații. Într-o situație conflictuală, fie acasă, fie la locul de muncă, această tehnică vă poate ajuta să ajungeți rapid la rădăcina unei probleme sau să găsiți informații pe care vorbitorul nu le-ar fi dezvăluit inițial.
Întrebări
Punând întrebări, al treilea nivel de ascultare activă, nu numai că arată un interes față de ceea ce spune persoana respectivă, ci și că vrei să afli mai multe. Ca practicant al ascultării active, puteți pune orice tip de întrebare în acest moment, cum ar fi întrebările închise, unde vorbitorul va răspunde într-un mod scurt, cum ar fi „da” sau „nu”, sau întrebări deschise, care încurajează un răspuns mai amplu.
Parafraza
Al patrulea nivel de ascultare activă, tehnica de a vorbi în propriile cuvinte ceea ce tocmai ai auzit, se poate dovedi utilă pentru a clarifica un punct important sau a rezuma mai multe puncte. Asigurați-vă întotdeauna că vorbitorul a terminat de vorbit înainte de a începe să parafrazeze. Continuați să parafrazați dacă vorbitorul a confirmat că înțelegeți; în caz contrar, cereți vorbitorului să repete sau să clarifice un punct și să încercați din nou.
Reflecţie
Reflecția este al cincilea și ultimul pas al ascultării active. În timp ce parafrazarea demonstrează că înțelegeți conținutul, reflectarea implică concentrarea asupra emoțiilor vorbitorului și manifestarea îngrijorării. Exemplele unei expresii de reflecție includ „Părești supărat de asta” sau „Sunt îngrijorat de furia ta”. Indiferent de emoția specifică, nu adoptați un ton acuzator atunci când criticați emoțiile vorbitorului. Arătarea îngrijorării poate încuraja, de asemenea, discuții suplimentare cu privire la o anumită problemă.