Conţinut
Știința a fost mult timp împărțită în două școli pentru a descrie diferitele sale funcții: descriptivă și normativă. În orice cercetare științifică, un om de știință poate spune că urmează una dintre cele două abordări și există ramuri ale științei care pot fi descrise și în aceste două moduri. În general, știința descriptivă are o abordare experimentală și faptică și caută să stabilească fapte clare și perceptibile, în timp ce normativul caută să explice și să îmbunătățească lucrurile. Domenii precum fizica și biologia sunt clasificate ca descriptive, în timp ce etica este considerată normativă, deși metode descriptive pot fi utilizate în acest domeniu.
Știința descriptivă
Științele descriptive caută să descrie, să măsoare, să înțeleagă și să înregistreze realitățile măsurabile din jurul nostru. Aceste științe au o abordare experimentală a metodologiei lor, cum ar fi chimia și fizica. Acestea produc fapte și măsuri perceptibile și ferme, cum ar fi „apa este formată din două părți de hidrogen și o parte de oxigen”. Scopul științei descriptive este de a descoperi ce este cu adevărat lumea, adică ce știm cu adevărat prin aceste măsuri verificabile.
Investigație descriptivă
Metodologia de investigație descriptivă folosește experimente și măsuri. Aceste științe încearcă să stabilească fapte verificabile demonstrând rezultate consistente prin experimente repetate. În cazul eticii sau filozofiei, căutăm să stabilim fapte despre modul în care oamenii se comportă sau gândesc măsurând cantități observabile, cum ar fi utilizarea statisticilor pentru a cunoaște câți oameni suferă de o anumită problemă mentală sau pentru a menține anumite valori morale.
Știința normativă
Științele normative evoluează și încearcă să afle cum ar trebui să fie lucrurile. În domenii precum etica, întrebări precum „este corectă pedeapsa cu moartea?”, În timp ce în științele descriptive, vor fi descoperite fapte precum „ce procent de oameni care cred că pedeapsa cu moartea este corectă?”. Științele normative încearcă să descopere modalități „bune” de a face lucrurile, sau modul „corect” de a gândi. Cele trei științe normative recunoscute sunt estetica, etica și filosofia.
Cercetări normative
Pentru a lua decizii sau a pronunța dacă ceva este „bun” sau „corect”, științele normative trebuie să funcționeze conform unui set de norme și credințe. Ei trebuie să știe cum gândesc și se comportă deja oamenii, care sunt convingerile și gândurile lor, pentru a stabili normele conform cărora pot forma ceea ce sunt în esență judecăți de valoare. Științele normative descoperă cum stau lucrurile și caută modalități de a le îmbunătăți.