Conţinut
Majoritatea oamenilor, chiar și cei care nu cunosc poezia, sunt capabili să recunoască o rimă când o aud sau o citesc. Deși este un concept foarte familiar, există multe tehnici de rhyming diferite folosite de poeți pentru a-și modifica metodele și sonoritățile. Când scrieți o poezie, poate fi util să aveți cunoștințe despre aceste metode.
Rima perfectă sau consoană
Rima perfectă, numită și consonanță rimă, apare atunci când terminațiile cu două cuvinte se potrivesc perfect cu sunetul. Unele rime pline tipice sunt "adevărate" și "înverșunate" sau "culori" și "iubire". Ele sunt aproape instantaneu recunoscute la ureche și sunt foarte frecvente în poezie, mai ales la cei care folosesc metricii tradiționali.
Discursuri imperfecte sau imperfecte
Discursurile imperfecte, numite și toantes, înseamnă să folosiți sunete finale care nu constituie rime perfecte, dar ale căror sune se aseamănă cu sonoritatea cuvântului precedent. Exemplele sunt cuvinte precum "Stea" și "Lumânare" sau "mai mult" și "Do". Observați că există reminiscență, în ciuda sunetelor ușor de vocale și consoante. Poetul Emily Dickinson a fost renumit pentru folosirea acestui tip de rimă.
Presupunând rimă
Rimurile asonante prezintă aceleași sunete vocale, dar diferite sunete consonante în terminalele cuvintelor. De exemplu, "căldură" și "gust" au același sunet, dar consoane diferite în ultima silabă a cuvântului. Presupunând că rimele sunt similare cu cele imperfecte, deoarece nu sunt rime complete.
Rimuri aparente
Rima aparentă, numită și rimă ortografică, implică cuvinte care au sfârșituri similare din punct de vedere vizual, dar nu neapărat aceeași sonoritate. Cuvintele care alcătuiesc rima se termină cu aceleași litere, dar diferențele de pronunțare nu le fac rime complete.