Conţinut
- Grupuri dinamice
- Comportament organizational
- Teoria organizațională tradițională
- Managementul comportamental
Dinamica grupului și comportamentul organizațional reprezintă două elemente ale domeniului filosofiei managementului afacerii cunoscut sub numele de „teoria organizațională”. Primul se referă la crearea și evoluția grupurilor formale și informale în cadrul unei organizații. Putem spune că companiile sunt formate din echipe și, pe o scară mai mare, pot fi considerate grupuri care prezintă un set de comportamente similare segmentelor mai mici. Al doilea element poate fi considerat o dinamică de grup mai mică, aplicată în marile companii sau organizații pentru a funcționa eficient. Liderii de echipă folosesc cunoștințele pe care le au în dinamica grupului pentru a conduce echipe de lucru. Directorii și alți directori își folosesc cunoștințele despre comportamentul organizațional pentru a conduce companii.
Grupuri dinamice
Acest instrument de studiu descrie comportamentul unuia sau diferitelor tipuri de grupuri și atitudinile persoanelor implicate în acesta. Conform teoriei schimbului social, oamenii se reunesc pentru că au nevoie de interacțiuni sănătoase, motivate de obligație și susținute de încredere. Formarea unui grup stabilește o obligație și implică crearea încrederii în membrii care îl compun. Etapele includ antrenament, furtună, normalizare, performanță și întrerupere. Nu toate grupurile trec prin fiecare etapă; de exemplu, asociațiile permanente nu pot trece niciodată prin etapa de întrerupere.
Comportament organizational
Comportamentul organizațional ia în considerare motivațiile individuale și direcționează acest sentiment către organizație. Este diferit pentru fiecare individ: unii oameni caută mai mulți bani, în timp ce alții caută recunoaștere sau mai mult timp liber cu familia și prietenii. Motivația creează un scop în fiecare individ care, la rândul său, îi caracterizează pe ceilalți membri ai grupului și întreaga organizație. Liderii oferă stimulente bazate pe motivație pentru a încuraja productivitatea și cooperarea colectivă. Multe companii folosesc diferite tipuri de stimulente pentru a-și motiva angajații.
Teoria organizațională tradițională
Teoria managementului a fost o filozofie dezvoltată în secolul al XIX-lea odată cu apariția revoluției industriale. Întrucât fabricile de producție în masă angajau persoane cu personalități și motivații diferite, acestea au trebuit să formeze echipe și să rezolve aceste diferențe pentru binele organizației. Primele teorii ale managementului au vizat în principal stabilirea autorității și a sistemelor birocratice pentru a ajuta supraveghetorii să gestioneze angajații. În mod tradițional, organizațiile s-au preocupat de ierarhie, diviziuni de lucru și reglementări. Mai târziu, teoria organizațională a inclus studiul științific al comportamentului și dinamicii grupurilor, rezultând un management bazat pe motivații, utilizat pe scară largă de marile companii de astăzi.
Managementul comportamental
Acest instrument de studiu aplică teoria dinamicii grupurilor și a comportamentului organizațional în managementul performanței. În această structură, managerul analizează modul în care fiecare individ (și fiecare grup) contribuie la întregul sistem. Acțiunile fiecăruia sunt împărțite în antecedente (cauza acțiunii), comportament și rezultat. Acesta din urmă, când este nesatisfăcător, este urmărit până când se găsește un fundal inadecvat. Prin schimbarea aspectelor care au generat deficiențele, managerii sunt capabili să ajusteze rezultatele pentru o performanță excelentă. De asemenea, utilizează acest sistem pentru a schimba direcția întregii organizații.