Conţinut
Realismul și idealismul sunt două filozofii concurente în domeniul educației. Revenind la Grecia antică, aceste teorii au influențat filosofia educației până în prezent.
Idealism
Idealismul este școala gândirii educaționale promovată de Platon în 400 î.Hr. El credea că oamenii ar putea progresa din interior spre exterior, corectându-și gândurile și descoperind cunoștințele încă de la naștere. Idealismul se concentrează pe raționament și pe modul în care o persoană poate scoate la cunoștință cunoștințele din interiorul său. În opinia sa, lumea există doar în mintea oamenilor și acest adevăr suprem constă într-o consecvență a ideilor. Prin urmare, cu cât ideile noastre devin mai perfecte, cu atât putem servi mai bine lumii. În idealismul lui Immanuel Kant, lumea există, dar mintea noastră este separată de ea.
Realism
Realismul este școala gândirii educaționale promovată de elevul lui Platon, Aristotel. Această școală susține că singura realitate este lumea materială, că studiul lumii exterioare este singurul mod fiabil de a găsi adevărul; lumea este un fenomen obiectiv la care mintea noastră trebuie să adere. Câștigăm din ce în ce mai multe cunoștințe prin studiul adecvat al lumii. În realism, o persoană este un vas gol al cunoașterii, iar acest lucru poate veni numai din afara ființei, prin observație. Această filozofie a fost mama metodei științifice, un sistem de investigație bazat pe fapte obiective.
Diferite metode
Idealismul tânjește să realizeze o realitate definitivă prin logică și introspecție. Platon a declarat că indivizii se nasc cu o mare cunoaștere, care poate ieși la iveală printr-un studiu de idei și Metoda Socratică, o serie de întrebări care îl conduc pe elev la o mai mare cunoaștere. De exemplu, în dialogul lui Platon „Meno”, Socrate îl ajută pe un băiat sclav să descopere o cunoaștere internă a matematicii fără niciun studiu anterior. Astfel, fiecare student este la fel de capabil să pătrundă în resursele interne de cunoaștere și înțelepciune. Realismul, pe de altă parte, își propune să instruiască elevii ca și cum ar fi vase goale de cunoaștere. Orice metodă practică este adecvată, inclusiv tehnologia. Această filozofie acceptă, de asemenea, testarea științifică a elevilor pentru a-i plasa în clase adecvate.
Filosofia și profesorul
Realismul și idealismul sunt puncte de vedere fundamental opuse și filosofia profesorului va fi evidentă în clasă. Un idealist, de exemplu, va tânji după rolul de mediator, îndrumându-i pe elevi spre adevăr. Elevii vor putea căuta adevărul independent, gândind liber, sub îndrumarea atentă a profesorului. În calitate de mediator, profesorul nu își va asuma rolul de autoritate absolută, ci va fi un ghid amabil pentru elev. Un realist, pe de altă parte, își va propune să insufle cunoștințe elevilor din exterior. Acest profesor va încerca să folosească metoda științifică a ipotezelor și studiul atent al utilizării rațiunii logice pure, așa cum se găsește în educația idealistă. Realismul are legătură cu behaviorismul, care este un sistem de învățare prin pedeapsă și recompensă. Bazându-se exclusiv pe informațiile din lumea exterioară, realismul nu ține cont de gândirea inițială a elevului. Profesorul va fi apoi văzut ca cea mai înaltă autoritate, o cifră la care elevii trebuie să răspundă și nu un ghid care poate fi pus la îndoială.