Conţinut
Hipertrofia atrială stângă înseamnă că camera stângă superioară a inimii funcționează mai mult decât ar trebui, făcând-o mai mare. Această hipertrofie se poate datora hipertensiunii, valvei cardiace defecte, îmbătrânirii sau obezității. În acest proces, atriul se îngroașă pentru a pompa mai tare, dar fără tratament, poate provoca complicații grave.
Cauze
Orice lucru care contribuie la creșterea tensiunii arteriale suprasolicită inima și poate crește atriul stâng. Se pot menționa îmbătrânirea, hipertensiunea, obezitatea și bolile precum cardiomiopatia sau îngroșarea aortei, marea arteră care părăsește inima. O cauză comună a hipertrofiei atrialei stângi este o valvă mitrală defectă. Dacă supapa nu se închide complet, atriul stâng nu pompează complet sângele în ventriculul stâng. Sângele revine, provocând mai multă presiune și lărgind atriul. Valva mitrală poate fi deteriorată din cauza febrei reumatice, a defectelor congenitale, a depunerilor de calciu, a tumorilor, a radioterapiei toracice sau a unor medicamente. Cardiomiopatiile hipertrofice sunt un grup de boli în care camerele inferioare ale inimii dezvoltă pereți groși. Pe măsură ce pereții musculari devin rigizi, valva mitrală nu poate închide corect.
Simptome
O persoană cu hipertrofie atrială stângă se obosește ușor atunci când practică activitate fizică, are dificultăți de respirație, palpitații cardiace și picioare sau glezne umflate. Alte semne includ atacuri de bronșită sau tuse grea, uneori cu sânge în spută.
Complicații
Fără tratament, un atriu stâng hipertrofiat poate duce la insuficiență cardiacă, sânge și lichide crescute în plămâni și fibrilație atrială, o afecțiune în care camerele superioare ale inimii bat rapid și necontrolat. Acest lucru determină atriile să pompeze mai puțin sânge și se pot acumula și coagula în atrii. Există riscul ca cheagul să se rupă, să curgă prin vasele de sânge și să blocheze arterele din creier, provocând un accident vascular cerebral.
Opțiuni de diagnosticare
Radiografia toracică și electrocardiografia sunt folosite pentru a indica dacă hipertrofia atrială se datorează tulburărilor sau îngustării valvei mitrale sau creșterii presiunii în inimă.
Tratament
Tratamentul utilizat depinde de cauza hipertrofiei. Valva mitrală poate fi tratată sau înlocuită. Medicamentele beta-blocante și blocantele canalelor de calciu, cum ar fi verapamilul, determină contractarea mai ușoară a mușchiului inimii, ceea ce permite atriilor să se umple complet de sânge, facilitând fluxul dintre camere. Un cardioverter-defibrilator poate fi implantat în corp pentru a controla fibrilația atrială. În multe cazuri, intervenția chirurgicală sau ablația alcoolică se pot face pentru a subția pereții inimii și pentru a îmbunătăți fluxul sanguin.