Conţinut
Cântatul este una dintre cele mai accesibile forme de divertisment. Nimeni nu este exclus să-l practice în funcție de vârstă, sex, clasă socială sau nivel de educație. Susan Boyle, câștigătoare a Britain’s Got Talent în 2009, a extins posibilitatea ca oricine să devină celebru pentru cântat. Oamenii care evaluează noi talente trebuie să urmeze un criteriu stabilit pentru judecarea cântăreților.
Gama vocală
Judecătorii concursului de cântec ar trebui să audă cântăreața afișând o gamă largă de tonuri vocale. Melodiile care câștigă concursuri nu sunt melodii monotone. Acestea ar trebui să varieze între notele mici, medii și înalte. Cele mai înalte note trebuie articulate fără tensiune sau fisuri în voce. Notele de bas ar trebui să conțină, de asemenea, putere și claritate.
Calitatea vocală
Fiecare cântăreț are o textură vocală. Unele au un sunet blând și blând. Alții fac melodia cu un sunet scăzut și răgușit. Stilul muzicii poate necesita orice tip de voce. Celine Dion și James Blunt reprezintă stilul lin. Janis Joplin și Bruce Springsteen sau Bryan Adams creează un sunet puternic. Toate sunt excelente în stilurile lor.
Subtext
Cântăreții trebuie să-și conecteze mintea și emoțiile atunci când spun povestea melodiei. Această proprietate personalizată a semnificației melodiei este subtextul. Sensul mai profund pe care artistul îl transmite în propria sa interpretare a versurilor merge către public și este simțit și crezut.
Prezența scenică
Cântăreții trebuie să comunice non-verbal, precum și vocal, cu publicul. Ei trebuie să folosească contactul vizual, mișcările mâinilor și să se plimbe pe scenă, care este platforma în care cântăreții interpretează fizic cântecele. Utilizarea spațiului de către cântăreț ar trebui să adauge și să nu distragă atenția de la sensul cuvintelor pe care le cântă.
Răspunsul publicului
Aplauzele sunt o modalitate evidentă de a aprecia performanța publicului. Cântarea împreună cu cântăreața în timpul melodiei este foarte convingătoare. Judecătorii trebuie să observe publicul în timpul spectacolului și să vadă dacă ochii și urechile lor sunt conectate la cântăreață. Plânsul uneori vorbește mai tare decât aplauzele atunci când un cântăreț se conectează emoțional cu publicul.