Conţinut
Arta și arhitectura hindusă sunt un mozaic bogat, cu rădăcini care datează din epoca antică din anul 2000 î.en. Arta și arhitectura hinduismului sunt bogate în viziune, după cum reiese din tablourile care fac observatorul să pară o parte a scenei, sculpturi care arată ca încarnări ale zeilor vii și cereau respect la prima vedere. Atât arta și arhitectura hindusă prezintă o complexitate unică a formei, dar nici nu este mai presus de influența altor tradiții bogate.
India antică
Pentru vechile popoare vedice, lumea fizică este doar o parte a istoriei, a existat, de asemenea, o lume imaterială, care era nemanifestată. Ideile vedice au constat în geometrie sacră, proceduri repetate, schimbare și echivalență. Vechea artă și arhitectură hindusă sunt pline de iconografii și forme distincte care pot fi urmărite de textele Sutrelor care discută despre structurile primitive. Astfel de iconografii din templele vechi, construite pe principiul geometriei sacre, par a fi o încercare de a manifesta lumea imaterială nemanifestată. Același lucru este valabil și pentru picturi și sculptură. Formele clasice de artă și arhitectură hindusă constau din Rajasthani, Moghul, Kangra, Pahari și Kalighat pentru a numi câteva. Societatea hindusă sa dezvoltat și diversificat, la fel și manifestările sale artistice.
Influențe budiste
Cu rădăcini datează din 225 î.en, arta și arhitectura budistă au o tradiție la fel de bogată ca și formele hinduse antice. Cu Asoka, împăratul Mauryan (nordul Indiei) a stabilit budismul ca o religie oficială, ducând la înflorirea artei și arhitecturii budiste. Asoka a fost responsabil pentru un număr mare de comenzi pentru desene arhitecturale și artistice care au respectat budismul. Cu moartea sa, însă, imperiul său sa deteriorat, dar nu moștenirea sa artistică. Dinastiile hinduse care au succedat Asoka, Sungas și Andhras, au fost tolerante față de tradiția adepților lui Buddha. Această tendință continuă să continue în India modernă, în special în castele inferioare ale hinduismului care se transformă în budism, dar păstrează influențele hinduse asupra artelor și arhitecturii.
Influențe islamice
În jurul secolului al XII-lea, Islamul a fost introdus în subcontinentul indian; nu doar religia, ci o nouă formă de artă și arhitectură. Cu toate acestea, invadatorii islamici nu erau la fel de toleranți față de expresiile tradițiilor hinduse sau budiste, deseori distrugând sculpturi și alte forme de artă. Invazia islamică este, în general, atribuită declinului budismului din India, cu adepții lui fugind sau convertiți la hinduism. Această integrare a crescut în formele de artă hindusă și budistă, dar procesul a folosit și expresii islamice. Două dintre formele islamice cele mai influente au fost arcul și minaretul, ambele încorporate în arta și arhitectura hindusă. Influența islamică asupra artei și arhitecturii hinduse provine în principal din tradiția Persiei islamice, cu cele mai importante schimbări apărute în muzică, producând muzica și arhitectura "Hindustani", implicând fuziunea zidurilor de piatră hindusă și tradiția islamică a spațiului și a harului.
India modernă
În India modernă, se depun eforturi pentru a naționiza sau "indianiza" arta și arhitectura. După cum a subliniat arhitectul arhitecturii Ritu Bhatt când a fost colegul lui Woodrow Wilson de la Universitatea din California, la Berkeley, efortul este împiedicat de erori în studiul artei și arhitecturii antice, care adesea nu apreciază tradițiile expresive hinduse, budiste și Islamul a fuzionat și a evoluat simultan. Pe măsură ce aceste tradiții diferite au fuzionat, arta și arhitectura care au apărut s-au dovedit a fi complet integrate, mai degrabă decât stiluri distincte. Această integrare a fost deseori foarte personală, ducând la o gamă variată de artă și arhitectură care provoacă clasificarea. O altă complicație, a scris Bhatt, este tendința modernă de a citi semnificația politică sau religioasă ca o fuziune arhitecturală pur stilistică. Folosirea diversității stilistice pare a fi adecvată. Până la urmă, arta și arhitectura hindusă au o istorie distinctă prin adoptarea unor idei noi, chiar și în cele mai nefavorabile circumstanțe.