Caracteristici și utilizări medicinale ale ulmului roșu

Autor: Annie Hansen
Data Creației: 2 Aprilie 2021
Data Actualizării: 21 Noiembrie 2024
Anonim
Barbara O’Neill -partea 3- Cataplasmele
Video: Barbara O’Neill -partea 3- Cataplasmele

Conţinut

Ulmul roșu (Ulmus rubra) este o specie de ulm care crește în mod natural în regiunea Marilor Lacuri și în pădurile statelor mijlocii ale Atlanticului din SUA. Este un copac de foioase și preferă mediile umede. La maturitate, copacul poate atinge înălțimi de 24 m. Deși nu a fost la fel de decimată ca ruda sa apropiată, ulmul american, ulmul roșu a suferit din cauza prezenței bolii olandeze a ulmului.

Caracteristici

Uneori numit ulm roșu, gri sau moale, ulmus rubra a fost cândva obișnuit în pădurile din nord-est și mijlocul vestului din SUA. Acest copac este foarte asemănător cu ulmul american, dar are unele caracteristici vizibile care îl separă de verișorul său cel mai comun. Cea mai notabilă diferență este scoarța interioară, care în ulm roșu are un miros ușor de lemn dulce. Când este mestecat, materialul devine foarte vâscos, de unde și denumirea de „slippery elm” (slippery elm) în engleză. Frunzele de ulm sunt aspre datorită conținutului ridicat de silice. Forma frunzei este aproape identică cu cea a ulmului american.


Valoare în cultura nativă

Pentru culturile amerindiene, ulmul avea utilizări practice, cum ar fi realizarea de coarde din scoarța interioară. Conform ghidului de plante al USDA, tribul Menominee a fiert coaja și a folosit-o pentru a face coșuri. Alte culturi indigene din Midwest au folosit scoarța ca acoperișuri și căptușeli pentru colibe.

Nativii americani au folosit și coaja interioară ca medicament. Unele grupuri, precum Iroquois, au folosit planta ca picături pentru ochi, în timp ce altele au preparat ceai din coaja interioară pentru a ameliora durerile de gât sau pentru a acționa ca un laxativ. Alte grupuri aborigene au uscat pielea interioară și au folosit materialul ca pansament natural.

Utilizare în medicina contemporană

Utilizarea nativilor americani și contemporanul ulmului se învârte în jurul unei caracteristici importante a plantei. Conține un material vâscos care, amestecat cu apă (sau salivă), devine un gel cu valoare medicinală. Acest gel poate fi utilizat pentru ameliorarea gâtului, gurii, stomacului sau intestinelor. Un studiu realizat de Universitatea din Maryland Medical Center a sugerat că gelul slăbește compușii care protejează stomacul de excesul de aciditate (Referința 1). Ulmul este disponibil sub formă de tablete, capsule, pastile, ceai sau sub formă de pulbere pentru cataplasmă și nu provoacă efecte secundare grave (Referința 1).