Conţinut
- Primele pachete
- Imperiul Roman
- Istoria Casei de Sticlă
- Tehnica de turnare prin divizare
- Producție în masă
- Michael Owens
- Probleme de mediu
Sticla este produsă din anul 1600 î.en în Mesopotamia. Sticlele mici au fost mai întâi produse de egipteni, aproximativ 100 de ani mai târziu, folosind materiale precum calcar, sifon, nisip și silice. În compoziția ingredientelor au existat puține variații până în prezent, deși tehnicile de producție în masă au depășit tehnicile tradiționale, cum ar fi suflarea.
Primele pachete
După ce egiptenii au produs sticle mici, metoda folosită sa schimbat foarte puțin până în jurul anului 250 î.Hr., când metoda de suflare a apărut în Babilon. Acest lucru a redus dramatic costurile de producție, făcând materialul accesibil tuturor membrilor societății dvs.
Imperiul Roman
Tehnica babilonienilor a fost importată mai târziu de către romani, fiind folosită în diferite părți ale imperiului în anul 100. Romanii au introdus paharul și această tehnică de producție în regiuni precum Franța și Anglia, în care materialul era încă necunoscut.
Istoria Casei de Sticlă
Primii coloniști din Statele Unite au construit o casă de sticlă în Jamestown, Virginia, în anul 1608. Folosind tehnici similare cu cele folosite de romani. Casa de sticlă a produs pachete pentru farmaciști, care și-au păstrat pastilele în sticle.
Tehnica de turnare prin divizare
Producția de sticlă a fost limitată la tehnica suflării până în anul 1821, când a fost concepută metoda mucegaiului divizat. Acest tip de sticlă de dimensiuni diferite poate fi produs și a făcut posibilă imprimarea mărcilor de produse în relief, împreună cu numele producătorilor.
Producție în masă
Ambalajul de sticlă a predominat până în 1887, când societatea de sticlă Ashley, din Castleford, Yorkshire, Marea Britanie, a creat o metodă de producție semi-automată capabilă să producă 200 de sticle pe oră.
Michael Owens
Inginerul american Michael Owens și-a creat mașina automată de suflat în 1903, aducând tehnica în era mecanizată. Prin această tehnică a devenit posibilă producerea de sticle și borcane, uniforme și croite, la o rată de 2.500 de sticle pe oră.
Probleme de mediu
Ambalajul din sticlă a continuat să fie important până în anii 1970, când plasticul a predominat în ambalaje pentru produse precum băuturile răcoritoare. Producția a continuat să scadă până în anii 1990, când reciclarea a dominat roțile discuțiilor grupurilor de mediu și ale publicului larg. Prin aceasta, numărul necesar de depozite în depozitele de deșeuri este redus, iar consumul de energie electrică este redus, deoarece este mai economic decât prelucrarea ingredientelor pure.